Minune sau ajutor, trebuie doar să deschidem ochii şi să le vedem!

Doamne ajuta!

Vă scriu din dorinţa de a împartăşi şi altor oameni din minunile Sfântului Nectarie de la Eghina.

Am aflat de el observându-i cartea cea roşie pe biroul unei colege. Am citit-o şi am fost foarte impresionată…

Orice durere mă încerca, abia de apucam să mă rog Sfântului Nectarie, că-mi şi trecea imediat!

Aveam o fetiţă de aproape 5 ani şi îmi doream foarte mult un frăţior sau o surioară pentru ea. Timp de aproape 1 an şi ceva am încercat să-l conving pe soţul meu, dar nu am reuşit. Când am citit cartea Sfântului Nectarie, parcă m-am luminat: mi-am zis că dacă n-am reuşit să-l conving pe soţul meu, atunci ştiu eu unde sa mă rog – la sfântul Nectarie. Şi l-am rugat pe Sfântul Nectarie să mă ajute să mai am un copil, promiţând că-i voi pune numele Nectarie (nădăjduiam un băieţel). Şi după aproape 2 luni, am rămas însărcinată! S-a bucurat şi soţul meu, ştiind că eu eram foarte bucuroasă! Şi am născut o fetiţă! Acum, eu vroiam să-mi ţin promisiunea şi să-i pun numele Nectaria. Însă m-am lovit de înverşunarea naşei, soacrei şi a soţului (naşa este sora soţului). Iar soţul a venit cu ideea să-i punem numele Nectaria doar la botez, ca al 3-lea prenume. Eram în maternitate, micuţa dormea şi am întrebat-o, în gând, ce părere are de acest lucru, dacă-i place s-o cheme aşa – şi ea a zâmbit! A fost primul zâmbet din viaţa ei! Ei, atunci m-am hotărât şi am fost de acord cu soţul meu.

Hotărâre, pe care, însă, am regretat-o mult după aceea. Deoarece, după ce a trecut puţin timp, am început să simt remuşcări că, deşi va avea numele Sfântului la botez, totuşi nu va fi trecut acest nume în nici un act…Iar eu îmi doream să afle cât mai mulţi oameni de Sfântul Nectarie (acestea se întâmplau acum 6 ani, când încă nu era aşa de cunoscut la noi în ţară). Iar remuşcările erau din ce în ce mai puternice.

Într-o noapte, am avut un vis: eram împreuna cu soţul, naşa şi soacra, iar în faţa noastră stătea…Sfântul Nectarie! Şi mi-a luat mâna într-a lui – iar în acel moment m-am gândit cu îngrijorare că acum va simţi, prin mâna mea, toată tulburarea şi toate remuşcările mele şi toată iritarea pe care o aveam faţă de cei trei, deoarece simţeam că din cauza lor nu am fost în stare să-mi ţin acea promisiune. Iar imediat după tot acest amalgam din mintea şi din sufletul meu, m-am liniştit…Iar Sfantul mi-a arătat cum să mă rog, făcând o metanie cu capul la pământ. Şi m-am trezit liniştită şi uşurată…Şi fericită!

Micuţa Nectaria nu a crescut prea bine în prima lună, impunându-se suplimentarea alăptării cu lapte praf pe tot parcursul lunii a 2-a. După ce a împlinit 2 luni, a început să refuze biberonul şi să bea din ce în ce mai puţin lapte praf. Într-o zi am avut treabă în oraş, iar când am terminat, deşi era deja trecut puţin de ora ei de masă, iar eu de abia aşteptam să ajung acasă să o alăptez, am trecut totuşi un pic şi pe la Sfânta Mânăstire Radu Vodă, pe la Sfântul Nectarie. Şi, deşi simţeam de când l-am visat că m-a iertat, l-am rugat să-mi mai dea totuşi un semn clar că m-a iertat… Când am ajuns acasă, soţul meu se chinuia de o oră să-i dea biberonul, iar micuţa nu vroia şi pace! M-am bucurat nespus că n-a băut laptele praf şi că am putut să o alăptez. Din acel moment nu a mai pus guriţa pe biberon, pâna la aproape 5 luni alaptându-o exclusiv (Încă dinainte să rămân însărcinată, de când am început să-mi doresc foarte mult al 2-lea copil, îmi doream să-mi pot alăpta bebeluşul). Nici ceai sau apă nu i-a trebuit, şi a crescut foarte bine. A fost încă o minune a Sfântului Nectarie!!

Şi au trecut doi ani şi ceva şi am mai născut un copilaş, de data aceasta un băieţel. Am nimerit în maternitate întro rezervă cu o mămică care născuse şi ea tot un băieţel. Nu ştiu cum mi-a venit să-i spun de Nectaria mea – şi am aflat că şi ea ar vrea să-i pună numele Nectarie, deoarece fetiţa ei, de 6 anişori, se rugase la racla Sfântului Nectarie să-i dăruiască o surioară sau un frăţior, mămica rămânând însărcinată la puţin timp după aceasta!

Însă soţul ei nu era de acord cu acest nume…

Eu îmi doream numele Nicolae pentru băieţelul meu, însă nici soţul meu nu era de acord…Şi să vedeţi cum s-a ambiţionat acea mămică, care era gata-gata să cedeze, după ce i-am povestit prin ce dureri şi remuşcări am trecut eu datorită faptului că nu am pus numele fetiţei aşa cum am vrut! Şi să vedeţi ce m-am ambiţionat şi eu, când am vazut-o pe ea cât e de puternică şi de hotărâtă! Şi uite-aşa, după ce amândouă ne-am lovit de refuzurile categorice ale soţilor, întărindu-ne una pe alta până la urmă am reuşit să-i convingem. Iar când soţii noştri ne-au adus certificatele de naştere ale micuţilor, eram cele mai fericite mămici din lumea-ntreagă!!! Oare a câta minune a Sfântului Nectarie, atât de drag nouă, este aceasta?!

Minune sau ajutor, deoarece minunile sunt la tot pasul – trebuie doar să deschidem ochii şi să le vedem. Iar ajutorul, bineînţeles, este şi el prezent clipă de clipă, însă nu ştim noi să ne dăm seama de acest lucru mereu.

Fie ca Bunul Dumnezeu să ne ajute mereu să simţim dragostea şi ajutorul Lui, iar noi să încercăm să fim vrednici de purtarea de grijă a Maicii Sale şi a tuturor Sfinţilor şi Îngerilor Săi!

Doamne ajuta!
 

Mariana-Valeria31 Martie 2014 - 10:21amTrimiteți un mesaj autorului

Adaugă comentariu nou